Zilele astea,plictisindu-ma cumplit, am dat fuga la biblioteca veche a bunicilor.Carti vechi,ingalbenite de vreme,unele mai noi,dar acestea politiste( si nu pot spune ca ma pasioneaza acest gen de literatura).Din fericire,mi-a sarit in ochi un titlu:”Printul”,scris de Tudor Teodorescu-Braniste.Am terminat de citit cartea in aproape 2 zile,si asta pentru ca mi-a placut foarte mult.
Subiectul romanului este interesant si captivant,dar mai ales,mi se pare destul de realist si poate fi cu siguranta transpus si in zilele noastre. Jean-Andrei Munteanu se intoarce in mod fortat de la Paris,unde dusese o viata destrabalata,plina de petreceri,lux si lipsita de griji, la conacul sau din satul Munteni,deoarece isi risipise aproape toata averea.Aici,la conacul unde stramosii lui dusesera acelasi fel de trai,traieste in singurate,avand doi vechi slujitori.Isi formeaza o rutina pe care tine sa o respecte cu strictete,constand in somn,plimbare,lectura,coniac,somn.Desi duce o viata de pustnic in aparenta,din cand in cand invita la cina cativa oameni “mai alesi din sat”.La aceste dineuri,care sunt mai degraba o caricatura a celor de la Paris,Printul (asa cum era numit in inalta societate pariziana)isi etaleaza cu desavarsire manierele alese si zambetul automat,toate parand reflexe deprinse de-a lungul anilor.El este un om rece,insensibil,superficial,interesat doar de aparenta si de “ambalaj”.Incepe insa sa realizeze tot mai mult esecul vietii lui.Jean-Andrei incepe sa isi piarda cu adevarat mintile odata cu aceasta cruda constientizare a realitatii.In final,Printul pune capat existentei sale efemere,aruncandu-se in fata trenului Orient Express,tren care,ca o ironie a sortii se indrepta de la Bucuresti catre…Paris!
Dupa parerea mea,cartea reprezinta o adevarata epopee a existentei superficiale a oamenilor bogati,plimbati in cercurile “superioare”. De altfel,romanul lui Braniste (un autor nou pentru mine) este baza scenariului cunoscutului film al regizorului roman Sergiu Nicolaescu,”Orient Express”.
„Printul” merita citit,cu siguranta. Mi se pare realist si ceea ce e groaznic si adevarat e ca in realitate,lucrurile ar putea fi si mai grave.Viata...intrece orice limita a imaginatiei.Este posibil ca, peste ani, unii asa-zisi baroni locali de-aiurea sa se recunoască în aceste pagini...
Subiectul romanului este interesant si captivant,dar mai ales,mi se pare destul de realist si poate fi cu siguranta transpus si in zilele noastre. Jean-Andrei Munteanu se intoarce in mod fortat de la Paris,unde dusese o viata destrabalata,plina de petreceri,lux si lipsita de griji, la conacul sau din satul Munteni,deoarece isi risipise aproape toata averea.Aici,la conacul unde stramosii lui dusesera acelasi fel de trai,traieste in singurate,avand doi vechi slujitori.Isi formeaza o rutina pe care tine sa o respecte cu strictete,constand in somn,plimbare,lectura,coniac,somn.Desi duce o viata de pustnic in aparenta,din cand in cand invita la cina cativa oameni “mai alesi din sat”.La aceste dineuri,care sunt mai degraba o caricatura a celor de la Paris,Printul (asa cum era numit in inalta societate pariziana)isi etaleaza cu desavarsire manierele alese si zambetul automat,toate parand reflexe deprinse de-a lungul anilor.El este un om rece,insensibil,superficial,interesat doar de aparenta si de “ambalaj”.Incepe insa sa realizeze tot mai mult esecul vietii lui.Jean-Andrei incepe sa isi piarda cu adevarat mintile odata cu aceasta cruda constientizare a realitatii.In final,Printul pune capat existentei sale efemere,aruncandu-se in fata trenului Orient Express,tren care,ca o ironie a sortii se indrepta de la Bucuresti catre…Paris!
Dupa parerea mea,cartea reprezinta o adevarata epopee a existentei superficiale a oamenilor bogati,plimbati in cercurile “superioare”. De altfel,romanul lui Braniste (un autor nou pentru mine) este baza scenariului cunoscutului film al regizorului roman Sergiu Nicolaescu,”Orient Express”.
„Printul” merita citit,cu siguranta. Mi se pare realist si ceea ce e groaznic si adevarat e ca in realitate,lucrurile ar putea fi si mai grave.Viata...intrece orice limita a imaginatiei.Este posibil ca, peste ani, unii asa-zisi baroni locali de-aiurea sa se recunoască în aceste pagini...
de ce ai zis cum se termina:((((((((:((((????? tocmai incepuse sa-mi placa>:D<>:D<>:D<
RăspundețiȘtergereNu stiu la ce te-ai fi asteptat :))Din viata aia ratata a lui,chiar crezi ca ar fi rezultat un happy ending?
RăspundețiȘtergereCa tot sunt la moda sinuciderile :-j
RăspundețiȘtergereba clar:))
RăspundețiȘtergere