The Lake House

Aseara am avut chef de filme, dupa o buna perioada de... pauza. Si, dand un search pe "Sfantul" Google, cel de toate zilele, am dat de o recomandare : The Lake House, productie din 2006, cu Sandra Bullock si Keanu Reeves.. Nu am citit nicio recenzie, mi-a fost de ajuns sa stiu ca filmul e apreciat si interesant, asa ca l-am descarcat. In primele minute din film, n-am inteles mare lucru, dar apoi povestea a inceput sa prinda sens. Nu vreau sa va spun prea multe, ca sa pastrez suspanul. Va spun doar ca e vorba despre o poveste de dragoste inedita, traita indepedent de dimensiunile timpului. Depaseste cu siguranta conditia de multe ori «siropoasa» prin insertia elementului fictional/ fantastic. Merita vazut, cu siguranta, si cu asta am spus tot! Va las pe voi sa descoperiti restul. Enjoy! :D

Hands held High

Meanwhile, the leader just talks away
Stuttering and mumbling for nightly news to replay

And the rest of the world watching at the end of the day
both scared and angry like "what did he say?"

Azi a fost ziua mea de rap şi hip-hop, deci inevitabil, am revenit la Linkin Park. Melodia din link e geniala si se potriveste perfect situatiei de acum din tara noastra de...
O sa dau vina pe cel care a scris versurile ca a avut un deja-vu si nu ne-a zis si noua ce-o sa se intample. Cand am ascultat prima oara melodia nu mi s-a parut cine stie ce... dar acum cand iau fiecare vers in parte vad cat adevar se ascunde aici imi vine sa-mi dau cu palma peste cap ca n-am avut momentul de "Aha!" mai devreme.

Risk something, take back what's yours
Say something that you know they might attack you for

Cause I'm sick of being treated like I have before
Like it's stupid standing for what I'm standing for

Intr-o lume in care lumea aude, dar nu intelege si in care fiecare incearca sa isi salveze pielea cine mai are timp sa asculte niste versuri pline de intelesuri? Cine mai poate sa-si exprime opiniile liber fara sa-i fie teama de nimic?

In concluzie poti doar sa stai With hands held high into a sky so blue as the ocean opens up to swallow you...

Ura - Alexandru Macedonski

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.

Teenagers

Imi voi permite sa fac aici putina reclama blogului revistei TEENAGERS,revista in engleza a Colegiului National "Spiru Haret",Tg-Jiu, (al carei editor-sef sunt,alaturi de cateva colege) :http://teenagerscnsh.blogspot.com . Deci,vizitati-ne,lasati si o parere,iar in curand va aparea si primul numar din acest an al revistei coordonata de doamna profesoara Diana Munteanu. :D For any information,just..say it :D Thanks :D

PS: Ne gasiti si pe wordpress la : http://teenagersncsh.wordpress.com

Şi tu? Cum credeai că va fi?

Acum câteva zile am început să joc din nou Prince of Persia The two Thrones şi aşa mi-am amintit de cuvintele spuse la începutul primei părţi a trilogiei. Poate că avea legătură numai cu povestea Prinţului, dar mie mi se pare că ar trebui să ne dea de gândit.
Majoritatea oamenilor cred că timpul este un râu care curge uşor într-o singură direcţie... Dar eu am văzut faţa acestuia şi pot să-ţi spun că SE ÎNŞEALĂ! Timpul este un ocean în timpul furtunii...
Tind să-i dau dreptate. Ne place să credem că timpul curge uşor în urma noastră, aşteptându-ne pe noi să luăm toate deciziile. Poate că aşa e, pentru un timp, însă vine un moment în care te ia, pe neaşteptate, pe sus şi te întrebi pe bună dreptate ce naiba se întâmplă. Ei, poate că timpul s-a săturat să stea pe lângă tine până te trezeşti la realitate. Poate este de părere că ai nevoie să înoţi puţin prin valurile lui şi să te loveşti cu capul de stânci ca să-ţi dai seama pe ce lume trăieşti. Sau poate că aberez eu ca de obicei. :D
Ideea e că, în zilele noastre, nimeni nu mai aşteaptă după tine, aşa că Timpul, săracul, se conformează regulilor generale.
Revin la întrebarea din titlu (nu ştiu dacă o să mi se răspundă sau dacă o să se înţeleagă la ce mă refer exact, but whatever) : Tu? Cum credeai că va fi?

Interview with a "vampire"

Da,stiu. Deja a doua postare in seara asta. Da' ma gandesc ca daca nu-mi exprim acum ideile,cat sunt "proaspete",maine o sa imi piara cheful,o sa uit despre ce vreau sa scriu si,sincer,nu doresc sa ii fac placerea asta lui A' (you know you love me!). Ok,va mai amintiti postarea trecuta,in care va povesteam despre acel personaj fara nume si peripetia lui minunta cu VOLDEMORT?Ei bine,azi a avut parte de acea confruntare pe care o mentionasem la sfarsit. In interes...de serviciu,sa spunem.Omu' nostru a pasit pentru prima oara in biroul imens,inundat de lumina.Masa de lucru mare era toata acoperita de hartii,incat nu se mai vedea niciun centimetru liber.Un telefon,o veioza,pixuri imprastiate,o dezordine care te duce cu gandul la cineva atata de ocupat,incat nu mai stie de sine. Personajul nostru este invitat sa se aseze pe scaunul din fata.Dupa cateva cuvinte rostite la repezeala,VOLDEMORT il priveste ciudat:nu intelesese nimic ( :)) divin). Un nod in gat si conversatia se reia,de data aceasta vie si destinsa. In vreo 15-20 de minute,VOLD' s-a dovedit a fi o persoana mai ok decat s-ar fi asteptat multi. Poate doar un om mai exigent,care respecta reguli si asteapta sa fie respectate,care ii respecta pe cei care le respecta.Desigur,nu stiu cati dintre voi veti tine seama de asta si probabil pentru majoritatea (chiar si pentru personajul nostru) va ramane acelasi zmeu infricosator de care fug toti cand apare pe culoare. Ideea e ca nu e dracu' chiar atat de negru cum pare,da' nici roz nu e. Si uite ca personajul nostru a iesit viu din cabinet,ba chiar cu zambetul pe buze,multumit ca a primit si cateva complimente. Si unii se gandeau ca va fi ..."interview with a vampire" :))

Valentine's Day

Deci...ce poti face intr-o dupa amiaza mohorata si foarte friguroasa de inceput de martie,dupa o olimpiada nasoala de franceza? Vezi un film cu prietenele. Ce fel de film? Pai,depinde de chef. Da' noi planuisem de luni de zile sa vedem filmul asta si nu pentru ca ne-am fi asteptat la vreo capodopera,ci pentru distributia cel putin..superba. Gen Ashton Kutcher,Bradley Cooper,Patrick Dempsey,Taylor Lautner,Carter Jenkins si sa nu ignoram partea feminina:Jessica Alba,Jessica Biel,Jennifer Garner,Taylor Swift,Julia Roberts,etc. Eu una abia am asteptat sa vad filmul pentru Carter Jenkins :X (fetele imi cunosc deja pasiunea asta:)) ) si chiar m-am amuzat.Filmul e,pe scurt,povestea mai multor cupluri, care au legatura ,intr-o oarecare masura (ceea ce aminteste de He's Just Not That Into you) si felul in care fiecare sarbatoreste Valentine's Day. Daca va asteptati la vreo capodopera cinematografica,la ceva spectaculos,atunci renuntati la idee. Dar Valentine's Day e,totusi,un fim dragut,care iti lasa un zambet pe buze la final,care iti creeaza impresia (falsa,de altfel) ca "real love does exist" ....and they live happily ever after.Oricum,daca ar fi dupa mine,as revedea filmul incontinuu,de dragul lui Carter and his damn hot guitar si a lui Ashton,pentru ca ii sta bine in tricou roz :)) Enjoy :D

Moldy Peaches - Anyone else but you

Melodie de pe coloana sonora a filmului "Juno".Nu stiu de ce,dar mi se pare geniala... E asa placut sa o asculti.. :)

Un alt tip de boală

Da ştiu... bla bla... Lumea moare de gripă porcină, io mă plâng din cauza unei alergii.
Da` pe bune că m-am săturat până peste cap(3 semne de exclamare!!!)
De cine? De unele specimene care fac parte din marea adunare denumită foarte simplu, BĂIEŢI. Nu zic de toţi, există şi unii normali, din fericire... Sau din păcate, pentru că sunt atât de puţini, că se pierd printre restul şi nici nu prea mai poţi să-i recunoşti din prima. Tristis, -e
Eu una m-am plictisit să tot dau peste d-ăştia care văd toată ziua numai pisici (oi fi eu leu, dar îmi place să cred că am rămas om). Stau şi mă gândesc: "Oare nu-şi dau seama cât de penibili sunt?". Răspunsul e nu, pentru că întotdeauna se va găsi câte o "mâţă" care să chicotească şi să fie foarte mândră atunci când băieţii importanţi o bagă în seamă pe EA şi nu pe celelalte "zdrenţe" care o invidiază.
Oi avea eu vreo problemă, dar pe cuvânt că nu cred că o să-i înţeleg vreodată pe indivizii respectivi.
Mai nou, s-a umplut ţara de supozitoare. Nu mai poţi să spui ceva, că imediat apar ăştia şi se bagă în seamă. Recunosc, şi eu mai comentez câteodată la unele replici ale altora, da` nu în gura mare să m-audă toată ţara.
Frustraţii fac şi ei parte din gruparea care-mi provoacă alergie, deşi am început să râd, când îi văd cum încep să înjure imediat ce se prind că faci mişto de ei în loc să le cazi la picioare. (eu, cum nu mă pot abţine să fac mişto atunci când am ocazia, îmi primesc porţia de înjurături şi râs. 2 în 1, la ofertă.)
Ar mai fi, da` 1.mi-e destul de lene să mai scriu şi 2. post-ul e deja prea mare

Nu ştiu care ar fi metoda să scap de alergie. Probabil că, de-acum încolo, de fiecare dată când o să văd vreun băiat, o să mă prefac că-i fată...

School or prison?

Cui i se poate intampla sa-i fie atribuit apelativul "fiinto" tocmai de la directorul liceului? Si sa mai aiba si onoarea de a fi "umilit" in public,pentru ca nu se potoleste atunci cand apare dumnealui. Pentru ca il priveste "in mila". Cui? Unui personaj oarecare. Hai sa nu ii dam nume,va las pe voi sa vi-l imaginati.Si pun "umilit" in ghilimele pentru ca nu s-a simtit deloc umilit.Nu s-a simtit deloc vinovat. Doar il bufnea rasu',pentru ca habar nu avea de ce trebuia atata scandal pentru un lucru de o importanta minora. Ce facea? Nimic.Se juca cu colegul de clasa. De fapt,nici nu apucase sa ii traga fularul de la gat,cand VOLDEMORT s-a oprit in fata clasei si l-a chemat afara cu o privire inspaimantatoare.Personajul asta habar nu avea de pe ce planeta tocmai coborase. Morala ciudata care a urmat si momentul de "cri-cri" a fost intampinat de personajul nostru cu privirea in podea si cu un joc ciudat de picior. Apoi VOLDEMORT a plecat. A urmat inca un moment de "cri-cri" si apoi rasete si nedumeriri. Gen..."wtf happened?".
Scoala e un loc unde vii sa inveti,asta e cert. Ca aproape nimeni nu ia in considerare acest detaliu,asta tine de alta poveste. Da' daca vreau sa stau 6-7 ore pe zi cu muschii fetei imobili,serios? A,stiu,ma inrolez in armata.Sau ma duc la inchisoare.
Personal,mi-e mila de personajul de mai sus,care in curand va trebuie sa dea iar ochii cu VOLDEMORT.Nu in legatura cu incidentul,dar sa speram ca va supravietui. Macar un testament sa lase. :)

Happy sweet 17,Dy'!

In ultima vreme nu am mai scris mare lucru pe blog.Probabil pentru ca ne-a acaparat lenea sau/si lipsa de inspiratie. Dar acum avem o ocazie speciala: our monkey's birthday! Dy implineste peste o ora,oficial,17 ani. Am intrebat-o cum se simte si mi-a raspuns ca "nu are niciun stres". Ca se simte "ca la 3 ani sau ca la 20". Daca ar fi s-o descriu pe Dy' in cateva cuvinte,sincer,nu le-as gasi. Intotdeauna caut sa admir ceva la o persoana pentru a o considera prietena,pe langa alte considerente.Pot spune ca ea e printre persoanele pe care le admir sincer. Pentru ca e inteligenta si frumoasa,loiala,descurcareata,optimista si ambitioasa si,mai ales,o prietena de nadejde. Sigur ca ar fi mai multe de zis despre ea...dar nu vrea sa mai lungesc postarea.Dy',multumim pentru ca esti o fata atat de speciala,ca ne inveselesti intotdeauna cu zambetul tau dulce. La multi ani,sa fii fericita,sa indeplinesti tot ceea ce iti propui anul acesta,mereu la fel de joviala ca intotdeauna.Ai 17,zambeste! Meriti! Love you,monkey! >:d<

Despre barbati si nu numai...

Sau titul original "He's jut not that into you". Despre ce ar putea fi vorba? Pai,logic,despre barbati. Si femei. Despre cum iti dai seama daca un tip nu te place. De ce sa nu il suni tu mai intai. De ce e bine sa ai un amic atotstiutor,care sa te invete toate smecheriile barbatilor si sa te ajute sa interpretezi toate semnele. Problema ar fi ca e posibil sa te indragostesti chiar de el,dar lucrurile sa nu mearga chiar asa de bine. Si lista poate continua...Pe scurt,un film bun,un fel de comedie (sau cel putin se pretinde a fi),potrivit pentru fete,desigur,dar si pentru baieti.O distributie de zile mari (Scarlet Johansson,Jennifer Aniston,Ben Affleck Drew Barrymore), mai multe povesti de iubire (sau nu) impletite intr-un mod amuzant,dar tipic,oarecum mediocru. Si,totusi,mie mi-a placut si il recomand. So,enjoy it! :)

Lenea acută amestecată cu febra îndreptării notelor

... duc la neglijarea blogului. Inspiraţie am avut, numai că am cam uitat ce voiam să scriu, aşa că o să bat câmpii până-mi dau seama la ce subiect să ajung.
(eM, ai o postare nefinalizată... ştiu că eşti ocupată cu învăţatul pentru olimpiadă, dar fă bine şi posteaz-o!)
Pot să folosesc ca scuză pentru că nu am mai bătut câmpii pe-aici sfârşitul semestrului. Toţi s-au trezit acum să ne asculte şi să dea lucrări ( mai ales la materia mea "preferată", istoria). Licheenii aka Dy A` eR eM şi alţii care au vrut să se alăture sunt mai preocupaţi să cânte "We will rock you" pe hol în pauză decât să se streseze pentru note.
Aşa că scuza asta cade şi rămâne adevărul... vremea tâmpită de afară(ba frig, ba soare, ba ninsoare) a generat o lene care ameninţă să rămână în gazdă mai mult decât stabilisem la început. Sper numai ca vacanţa să mă dezmorţească (asta dacă nu cumva mi-o face şi mai mult rău).
Eu şi cu Dy ne-am hotărât să zdrăngănim vreo 9 crime (sper să ne iasă, că mi s-a pus pata rău de tot pe melodia aia).
O să încerc să scriu mai des pe aici, mai ales că m-am tot gândit de ceva timp la o chestie, dar trebuie terminată :D.


P.S.: Baftă Dy la concursul ăla cu Eminescu, baftă eR şi eM la franceză, baftă mie la limba moartă:):))... Carpe DieM! >:D<

Perfect day at school

Cum nu am mai scris de mult,iar ale mele colege R si A' mi-au atras atentia,am hotarat sa prezint o zi perfecta la scoala.

-ceasul suna la 6.Constiinta imi spune"Wake-up,man!",insa eu spun"God,suna telefonul si duminica!",asa ca ma trezesc la 7.30,ora la care,de obicei,eram la scoala.Bineinteles,nu ma trezesc singura,ci cu ajutorul iubitei mele mame.In 10 minute,(timp record)pentru mine,ma aranjez si sunt gata de plecat.Alerg ca nebuna prin ninsoare dupa taxi,timp in care toti disperatii claxoneaza.Intru,in sfarsit,insa e prea multa circulatie.Nervi.La maxim.Ajungand la piata,soferul imi spune ca trebuie sa plece altundeva,iar eu trebuie sa gasesc altceva.Stres!Cum statia de taxi era empty,merg prin ninsoare,uda leorca,pana la urmatoarea statie,spunandu-i rastit soferului sa se grabesca(saracul,s-a cam speriat).Ajung cu 5 minute inainte de ora,timp perfect pentru a-mi face tema.Insa,din cause vitezei mele,o durere acuta de burta ma apuca exact in cea mai nasoala ora a saptamanii.Ziua buna se cunoste de dimineata.Ajung tezele la romana.Alt soc!Lasa,noi sa fim sanatosi(R),ca se indreapta toate notele;)Si,cand infinal sper ca se termina calvarul acelei zile,profa de franceza realizeaza ca sunt foarte buna si trebuie sa merg la olimpiada.Am 2 alternative:1)sa ma urasca fiinca nu vreau sa ma duc

2)sa ma urasca fiindca nu fac nimic:)Just great.Aleg sa ma duc.Ce-mi place la scoala!:))

Orarul elevului model

Pentru ca tot s-a terminat vacanta si peste 2 zile incepe scoala ( si cum tot n-am ce face la ora asta) m-am gandit sa va prezint orarul elevului model al zilelor noastre. Asa ca,dragii mei,luati notite !

ora 07:00 - Trezirea (elevul model trebuie sa ajunga devreme la ore)

ora 07:30 - Intrarea in clasa ( se ajunge inaintea elevilor tocilari)

ora 07:35 - Intra elevii tocilari

0ra 07:35 - Copierea temelor de la elevii tocilari

ora 07:50 - Invatarea lectiilor (va fi o zi lunga!)

ora 08:01 - Intra profesorul,deschide catalogul (injuraturi soptite,strambaturi)

ora 08:03 - Elevul model este scos la lectie

ora 08:15 - Cateva raspunsuri corecte cu cartea pe banca plus soptituri (doar elevul model sta in ultima banca,nu?)
ora 08:20 - Predarea urmatoarei lectii,elevul model doarme (trebuie sa fie odihnit pentru urmatoarele ore)

ora 08:50 - Se suna si elevul model se trezeste

ora 08:55 - Pauza de tigara in toaleta (Noi sa fim sanatosi!)

ora 09:oo - Elevul model invata pentru urmatoarea ora

ora 11:00 - Ora libera de odihna(ce,numai profesorii sa aiba "ferestre"?)

ora 14:00 - Sfarsitul orelor

ora 14:30 - Elevul model isi face temele cu Yahoo Messenger si Google

ora 19:00 - Elevul model,dupa atata efort,merge in club sa-si relaxeze mintea.

ora 02:00 - Intoarcerea acasa si somnul.(Noi sa fim sanatosi!)

Un suflet de copil strigă…

Frig… 24 decembrie… Stau în faţa blocului şi ochii mei urmăresc hipnotizaţi dansul fulgilor de zăpadă. Ninge de atâta vreme că nu-mi dau seama dacă au trecut minute, ore sau zile, dacă totul e un vis sau doar realitatea crudă. Un fulg se aşază pe parbrizul murdar al unei maşini. Imaginea exprimă exact contrastul puternic dintre sărbătoarea Crăciunului şi oamenii din ziua de azi. Zăpada albă, care se presupune că trebuie să însemne puritate, este doar o ironie acidă, adresată tuturor, însă nimeni nu se oboseşte să o înţeleagă.
Deşi au dispărut, urmele ultimului copil care s-a aruncat de pe bloc se încăpăţânează să rămână blocate undeva în subconştient. Aerul este sufocant, încărcat de ură şi invidie. Câţi mai ştiu să se bucure de această perioadă? Încerc să îmi opresc lacrimile, pentru că ştiu că nu merită efortul.
Mă răsucesc pe călcâie şi urc scările, intrând în apartamentul meu. Valul de căldură mă izbeşte violent, însă mintea mea se concentrează pe foaia de hârtie de pe birou. Luând pixul în mână, încep să scriu prima şi ultima scrisoare pentru Moş Crăciun : “Vreau să fiu din nou copil… să nu mai fiu nevoită să-mi pese de atâtea lucruri ! Vreau ca din Cutia Pandorei, din care au evadat toate nenorocirile, să iasă şi Speranţa!“.
Deschid geamul şi las hârtia să zboare, mângâiată de aripile catifelate ale vântului. Mă întorc cu spatele, nevoind s-o văd cum se prăbuşeşte pe pământul îngheţat, aşteptând să fie strivită de tălpile murdare ale trecătorilor.

Books vs Teens

Citesc... devorez, pur şi simplu, toate cărţile care-mi plac. Oricum, există doar două variante: să citesc sau să mă holbez la cele 2-3 puncte negre de pe tavan (rămăşiţe ale ţânţarilor - nu, nu aia omorâţi de eM). Vorbeam cu Dy, într-o zi, când ne duceam la cursu` de "frecat corzi" despre motivele pentru care adolescenţii nu mai citesc. Cel mai important e că sunt obligaţi să facă lucrul ăsta - cartea le este, literalmente , băgată pe gât, aşa că: "Să nu mai văd o carte că mă arunc de pe bloc (tot e la modă)".
Eu cred că e imposibil ca, dintre milioanele de cărţi care există, unui adolescent să nu-i placă vreuna. Dar dacă el fuge de cărţi ca de "Monsieur-ul cu coarne"...
Ce e de făcut? Habar n-am. Ştiu doar că acele câteva "opere" pe care le urăsc din tot sufletul sunt exact alea pe care am fost obligată să le citesc.
Desigur, mai sunt şi cei care văd pisici 24 de ore din 24, specimenele care stau numai cu "Pysy" în gură. Pentru ăştia nu mai există nicio speranţă, fiindcă am impresia că "motanii" fug şi de cărţile de colorat...

PS: Nu ştiu cum de eu şi eR reuşim să postăm cam în acelaşi timp...
Telepatie;))

Cand viata bate cartea

Zilele astea,plictisindu-ma cumplit, am dat fuga la biblioteca veche a bunicilor.Carti vechi,ingalbenite de vreme,unele mai noi,dar acestea politiste( si nu pot spune ca ma pasioneaza acest gen de literatura).Din fericire,mi-a sarit in ochi un titlu:”Printul”,scris de Tudor Teodorescu-Braniste.Am terminat de citit cartea in aproape 2 zile,si asta pentru ca mi-a placut foarte mult.
Subiectul romanului este interesant si captivant,dar mai ales,mi se pare destul de realist si poate fi cu siguranta transpus si in zilele noastre. Jean-Andrei Munteanu se intoarce in mod fortat de la Paris,unde dusese o viata destrabalata,plina de petreceri,lux si lipsita de griji, la conacul sau din satul Munteni,deoarece isi risipise aproape toata averea.Aici,la conacul unde stramosii lui dusesera acelasi fel de trai,traieste in singurate,avand doi vechi slujitori.Isi formeaza o rutina pe care tine sa o respecte cu strictete,constand in somn,plimbare,lectura,coniac,somn.Desi duce o viata de pustnic in aparenta,din cand in cand invita la cina cativa oameni “mai alesi din sat”.La aceste dineuri,care sunt mai degraba o caricatura a celor de la Paris,Printul (asa cum era numit in inalta societate pariziana)isi etaleaza cu desavarsire manierele alese si zambetul automat,toate parand reflexe deprinse de-a lungul anilor.El este un om rece,insensibil,superficial,interesat doar de aparenta si de “ambalaj”.Incepe insa sa realizeze tot mai mult esecul vietii lui.Jean-Andrei incepe sa isi piarda cu adevarat mintile odata cu aceasta cruda constientizare a realitatii.In final,Printul pune capat existentei sale efemere,aruncandu-se in fata trenului Orient Express,tren care,ca o ironie a sortii se indrepta de la Bucuresti catre…Paris!
Dupa parerea mea,cartea reprezinta o adevarata epopee a existentei superficiale a oamenilor bogati,plimbati in cercurile “superioare”. De altfel,romanul lui Braniste (un autor nou pentru mine) este baza scenariului cunoscutului film al regizorului roman Sergiu Nicolaescu,”Orient Express”.
„Printul” merita citit,cu siguranta. Mi se pare realist si ceea ce e groaznic si adevarat e ca in realitate,lucrurile ar putea fi si mai grave.Viata...intrece orice limita a imaginatiei.Este posibil ca, peste ani, unii asa-zisi baroni locali de-aiurea sa se recunoască în aceste pagini...

Hidden Messages

N-am mai scris de mult timp pe-aici... sufăr de-o boală numită lene cronică şi, din păcate, chestia asta nu se prea poate vindeca. Am râs întotdeauna de unele titluri ciudate de prin ziare, am şi renunţat să le mai citesc pentru că burta mea nu mai rezista din cauza râsului... şi era un pericol mare şi pentru chestia dintre urechile mele - creieru` - Auzim peste tot : "Uite ce bluză super şi-a tras aia" sau alte derivate de la asta. Am înţeles sensul, presupun că, în cazul ăsta, "a trage" înseamnă "a lua", "a se îmbrăca cu". Ce nu pot să pricep e, cum un ziar care se pretinde a fi de mare succes să aibă un titlu atât de sugestiv : "Şi-a tras o fermă la nu-ştiu-câţi ani". Bluza da, poţi să ţi-o "tragi" - "iei" - da` treaba cu ferma stă diferit, pentru că o fermă e cam mare ca să fie "luată". Nu pot decât să ghicesc la ce se gândea "Monsieur-ul" care a scris respectivul articol. Vorba aia: "Frumoasă tară avem, păcat că-i locuită..."

Din ciclul: Hai să ne omorâm

Glasul notelor mici. Chemarea asfaltului

N-o să pricep niciodată ce e în mintea ăstora... nu că m-aş chinui să o fac, dar deja mă enervează să aud peste tot: "Ai auzit, mă, de ăla? S-a aruncat de pe bloc. Cică avea note mici..."
Ca să-i citez pe aia din Grey`s Anatomy: "Seriously????"
Înţeleg, există persoane care au, cu adevărat, probleme, dar asta nu le dă dreptul să facă fâl-fâl prin faţa geamurilor noastre.
Sunt unii părinţi care vor ce-i mai bun pentru copilul lor, dar de fiecare dată când odraslele iau câte-o notă mică, încep să ţipe şi să ameninţe. Şi asta înseamnă că ele trebuie să se urce pe un bloc de 10 etaje şi să se arunce, pentru că "nu mai au ce căuta pe lumea asta" ? Nu mai bine se duc şi le spun: "Bă, voi m-aţi făcut! Aşa că aveţi 2 variante: Ori mă acceptaţi aşa cum sunt, ori vă duceţi la şcoală în locu` meu să vedeţi şi voi cum e, ori vă duceţi dracu! Oups, sunt trei variante..."
N-o să mai bat mult câmpii pe tema asta, pentru că nu prea are rost. Oricum, în timp ce scriu eu toate astea, 10 elevi concep, probabil, scrisorile de adio...

Eu,desi sunt total de acord cu ce spune A',pot sa adaug ca pe mine ma apuca plansul dintr-un motiv ceva mai serios.Imi vine sa plang cand vad ca unii nu au curajul sa spuna ce au de spus(poate si eu,cateodata),si mai ales cand prietenii tai cei buni incearca sa gaseasca orice motiv pentru a te face sa te simti prost,poate si in public.Da,asta chiar e motiv de plans,cand nu mai stii cine iti este cu adevarat prieten sau nu,cand te gandesti daca nu ai gresit cand l-ai lasat sa afle ceva in plus despre tine.Ma apuca plansul cand imi dau seama ca o persoana nu este cine te asteptai sa fie,si iti dai seama de lucrul asta cam tarziu.De asta cred ca cel mai bine,inainte de a avea incredere,este sa cunosti o persoana,sa nu te atasezi de eaprea devreme.Poate pentru unii nu e atat de usor...

Râsu-Plânsu

Da, e o chestie. La mine se manifestă ca şi cum aş apăsa în mod constant pe Play şi apoi pe Pause - Play=Râs Pause=Plâns.

M-apucă râsul de fiecare dată când îmi aduc aminte de ipocritele şi ipocriţii care, după ce dau lucrare sau chiar teză, se plâng că n-au făcut nimic. M-apucă plânsul când văd că specimenele astea iau 9 şi tot sunt nemulţumite. Îmi vine să râd înainte de-un test (extemporal - mai nou) pentru care n-am prea învăţat. Îmi vine să plâng după ce primesc subiectele şi îmi dau seama că unei amnezii temporare i s-a făcut dor de mine.

M-apucă râsul de fiecare dată când dau peste un cocalar/o piţipoancă. M-apucă plânsul când îmi dau seama că ei chiar cred că noi suntem ăia care avem probleme. Îmi vine să râd când văd fete de la Cocreaca din Vale care după ce vin în "metropolă" se transformă brusc în Ilene Consânzene. M-apucă plânsul când mă gândesc că ele chiar cred că sunt irezistibile.

M-apucă râsul când văd că toate piţipoancele se autodescriu ca fiind "frumoase şi stilate şi de zdrenţe invidiate". Îmi vine să plâng când mă gândesc la Al Treilea Război Mondial care-o să vină când o să se bată astea ca să dovedească pe care o invidiază cârpele cel mai mult.

Îmi vine să râd când îi aud pe toţi cu "ca şi" ("Ca şi elev el este foarte inteligent"). M-apucă plânsul când realizez că poate chestia asta o să ajungă o regulă în DOOM.

Poate că am eu o problemă. Poate că ar trebui să dau click pe Stop şi să nu mă mai complic atâta cu Play şi Pause...

"Haifaiv" versus blog

Mi-am amintit ca azi,la ora de romana,profa ne intreba (probabil ca un simplu subiect de discutie sau ca sa mai prelungim momentele de "frecat menta") daca avem cont pe FaceBook sau Hi5...Noi i-am raspuns ca avem blog! (Ce mandre suntem de asta!:)) ) O alta colega a adaugat ca "hi5-ul nu mai e la moda"... Asa o fi?

Partial... In primul rand,toata lumea are "haifaiv". E foarte raspandit in lumea intreaga,dar in Romania pare sa ia proportii uriase. De la mic la mare,toti isi creaza un cont,incarca poze si dau comentarii. Partea buna e ca reprezinta un mod destul de simplu de a-ti face prieteni noi sau de a pastra legatura cu cei vechi,un mod de a te exterioriza. Din pacate,de cele mai multe ori,realitatea e diferita fata de lumea virtuala,iar cine e superb pe hi5 e foarte posibil sa fie oribil in lumea reala. Doar de asta exista Photoscape si Picassa,nu? In al doilea rand,"haifaivul" cultiva prostia. Ramai crucit de cate pitipoance si cati cocalari poti intalni pe acest site,si culmea e ca sunt tot mai multi in fiecare zi.Poze modificate,tot felul de poziti a-la-Marilyn Monroe,lanturi "da haur",masini bengoase si descriere de genul : "asa'i k sunt mumu?:X ; cuomm voi ; mumos nu?; smeker da smeker; sunt printzesa smkeritah" si lista poate continua. Decat sa luati toate profilurile la rand,mai bine intrati pe www.cocalari.com si va veti amuza pe cinste! Desigur,veti ramane si dezgustati de prostia omeneasca... Bineinteles ca nu toti cei care au hi5 sunt coca&piti,dar sunt prea putini in comparatie cu marea majoritate...

Diferenta dintre blog si "haifaiv"? Un cont pe hi5 poate avea si un borac de 12 ani..si o piti si un "smeker da bani gata",oricine poate sa incarce cateva poze si sa se lase "admirat". Dar nu oricine is permite sa aiba un blog,nu oricine poate scrie,nu oricine poate sa spuna lucrurilor pe nume sau sa posteze ce ii trece prin minte (desigur,nu intr-un mod agresiv si de preferat,cat mai corect gramatical),blogul permite o posibilitate mai mare de exprimare.

Am putea spune ca "haifavul" inca se mentine,desi si-a pierdut considerabil din valoare.Am putea spune ca blogul castiga tot mai mult teren,ceea ce nu e rau deloc.

As putea spune ca nu mai am idei si ca 2 postari pe zi e cam mult... Vreau sa stiu si parerea voastra referitoare la aceste mici "paradisuri" ale internetului,pentru ca sigur fiecare ati avut de a face cu ele. Noapte buna si... bonne inspiration! :*

Life is short... but this time it was bigger...

Eu am ceva cu melodiile care au o poveste în versurile lor, nu doar cuvinte de umplutură. Astea chiar transmit un mesaj clar şi puternic şi mi se par mult mai "cool" decât alea cu versuri pe care le poate recita şi un copil subdezvoltat de grădiniţă...

Şi ca să nu deviez de la subiect, uite melodia...
Pe cât de minunat e sentimentul de iubire, pe-atât de sfâşietor e cel de trădare...

Monkey or not?

Si cum ma gandesc eu in ultima vreme numai la maimute.....:))Oare despre cine o fi vorba?Imi pune capat gandurilor mele marete o alta maimuta :draga mea surioara , care ma intreaba scurt:Dy, tu stii ce inseamna falatie(in limba romana ,''felatie'':))......si brusc ma gandesc la ''brastii''de la cor , ''bescozaurii'' zilnici , anumite ''experte in limbi'', iesirile in ''bescoteci'', ''chinchilla'' , TU ''tuica''; El ''lichior''......si dictionarul continua;)

CONCLUZIE: monkey=person who invent a new dictionary:) SEE YOU TOMORROW!

Dy`s in dă haus

Ne-a apucat pe toate febra scrisului... În curând, sper să nu mă-nşel, o să posteze şi Dy pe-aici... că doar de-aia e blog... anyway... a new monkey is in the house\:D/

Who said we can't be witches?

Dragii mei ,licheeno-pozi-cainosi -vrajito-bescati....si aici? Ati observat A'DyReM.... We have a brend;)!

Because you loved... to be entertained

Astazi,pentru a ne mai destinde putin inainte de "infioratoarea" teza la engleza (uite,ca si rimeaza!) eu si eM am facut un mic duet...Ar fi facut infarct miocardic sarmana Celine Dion daca ar fi auzit varianta noastra pentru "Because you loved me"..Am "ciontit" melodia in cel mai "frumos" mod posibil. Ii compatimeam pe colegii nostrii care se aflau in clasa atunci.Noroc ca unii inca ne mai suporta!:)) "Because you loved me...you gave me help when I couldn't cheat" Mihigh,zi-mi tu continuarea!
M-a cuprins "blogareala"... D' e de vina pentru asta. Si se presupune ca ar trebui sa invat pentru teza de la geografie de maine.. Dar...ce frumos e orasul la apus! 8->

Ce frumos i-a venit ideea asta cu blogul lui Deelsea:))au inceput prin a-mi spune ca am ochii frumosi,verzi,ca jadul,pe urma ca iarba,ajungand chiar la metafora"verzi ca iarba din burta vacii",urmand ca ea sa imi spuna ca seamana cu lichenii;))si pe urma toti fredonam "licheeni rock&roll"sunt mandra:Xochii mei inspira minti de geniu:))

Ce frumos spunea R...la inceputul anului toti pareau doar o clasa alcatuita din persoane care nu pareau sa aiba nimic in comun.Recunosc,si mie,ca si oricui altcuiva,mi-a fost frica de ce ma astepta de liceu,insa acum nu as schimba aceasta perioada pentru nimic in lume.Cei care mi se pareau cei mai ciudati colegi mi-au devenit cei mai buni prieteni .Fiecare zi la scoala mi se pare prea scurta,acum.Am invatat sa imi inteleg colegii,sa le inteleg felul de-a fi si sa gasesc ceva bun in fiecare dintre ei.Nici eu nu inteleg cum unii nu pot sa isi aduca aminte cu placere de liceu,cand eu as vrea sa fie mereu asa,inconjurata de oamenii care ma iubesc si de cei care ii iubesc.Chiar si profesorii cei mai "rai",la inceput,ne-au demontrat ca sunt oameni normali,cu "migrene"si alte probleme:))Imi iubesc liceul,colegii,prietenii,profesorii.Si cel mai important,prietenii mei m-au invatat sa ma iubesc pe mine,lucru pntru care le sunt recunoscatoare.Cum spunea si Pablo Picasso,"Cand nu caut,eu gasesc":X

E clar că suntem fete... deci e clar că s-ar putea să mă apuce sentimentalismele pe-aici (sau chiar "ne", nu ştiu). Oricum, simt o mare nevoie să debitez... poate şi pentru că mâine am teză la engleză (iar o să-mi pierd toate ideile, ca de obicei). M-am mirat întotdeauna cum de pot să râd în hohote înainte de teză când toţi ceilalţi tremură de frică. Mă mir şi acum dar asta e partea a doua... Uite de asta îmi plac mie blog-urile! Pot să scriu toate tâmpeniile care îmi trec prin minte şi apoi pot să râd în timp ce le citesc. Şi cum zicea un clasic: "besco,-are"


Şi fiindcă tot vorbeam de muzică melancolică pentru fete... click

Imparte totul cu prietenii mereu

Nu se putea ca eu să fiu singura care bate câmpii şi câmpiile pe-aici....
aşa că, de acum încolo o să rostogolească şi eM şi eR piatra peste licheeni ;)