Râsu-Plânsu

Da, e o chestie. La mine se manifestă ca şi cum aş apăsa în mod constant pe Play şi apoi pe Pause - Play=Râs Pause=Plâns.

M-apucă râsul de fiecare dată când îmi aduc aminte de ipocritele şi ipocriţii care, după ce dau lucrare sau chiar teză, se plâng că n-au făcut nimic. M-apucă plânsul când văd că specimenele astea iau 9 şi tot sunt nemulţumite. Îmi vine să râd înainte de-un test (extemporal - mai nou) pentru care n-am prea învăţat. Îmi vine să plâng după ce primesc subiectele şi îmi dau seama că unei amnezii temporare i s-a făcut dor de mine.

M-apucă râsul de fiecare dată când dau peste un cocalar/o piţipoancă. M-apucă plânsul când îmi dau seama că ei chiar cred că noi suntem ăia care avem probleme. Îmi vine să râd când văd fete de la Cocreaca din Vale care după ce vin în "metropolă" se transformă brusc în Ilene Consânzene. M-apucă plânsul când mă gândesc că ele chiar cred că sunt irezistibile.

M-apucă râsul când văd că toate piţipoancele se autodescriu ca fiind "frumoase şi stilate şi de zdrenţe invidiate". Îmi vine să plâng când mă gândesc la Al Treilea Război Mondial care-o să vină când o să se bată astea ca să dovedească pe care o invidiază cârpele cel mai mult.

Îmi vine să râd când îi aud pe toţi cu "ca şi" ("Ca şi elev el este foarte inteligent"). M-apucă plânsul când realizez că poate chestia asta o să ajungă o regulă în DOOM.

Poate că am eu o problemă. Poate că ar trebui să dau click pe Stop şi să nu mă mai complic atâta cu Play şi Pause...